In Lungesti se traieste din pensii , ajutor social , alocatii de stat pentru copii si cateva salarii , sa le numeri pe degete ... Mai sunt cativa barbati plecati in strainatate pentru o paine amara si cam atat .
Multi isi traiesc suferinta in liniste . Disperarea ii face pe altii sa-si strige neputinta in aceste vremuri bune pe care le traim . Este si cazul doamnei Daniela Janeta Cojocaru .
Isi creste singura cei 3 copii si sigur nu e usor cand astepti alocatia copiilor .
Gasiti "povestea" preluata din Libertatea.ro in forumul Lungesti .

Am gasit un subiect interesant pe forum :

"Iarna nu are granita de judet .

Sfarsit de decembrie 2009 .
Totul e alb . Ninge ca-n povesti !
Intregul sat e tacut .
Rar vezi cate un locuitor zgribulit facand partie si din loc in loc cate un bageac fumegand ... "

Citeste continuarea pe FORUMUL Lungesti


DN24D in zona caselor din gara Balabanesti , 18.12.2009

Vara , iarna - este mereu acolo . Ca un paznic .
Cumpana scartaie penduland in bataia vantului .
Avea candva o galeata metalica pentru potolit setea trecatorilor in zilele toride de vara .
Un "intreprinzator" a vazut in luciul apei o afacere cu fier vechi si a ramas fara .
Mai tarziu cineva i-a legat un bidon de plastic . A disparut sau n-a rezistat timpului . 
Acum , toamna , arata la fel . Tot scartaind in vant . Tot fara ciutura .

O puteti vedea pe valea Jaravatului , spre Balabanesti .
Fotografie este din primavara 2009 .



Au mai vazut-o si altii .
 
Fotografie de pe blogul Balabanesti .

Poate ca generatiile tinere din Lungesti vor reusi sa aprecieze lucrurile facute de inaintasii nostri .
Sa le pastreze macar asa cum le-am mostenit . Din respect pentru truda celor care au sapat-o , din respect pentru natura .

Departe de hotarele tarii sau poate doar peste cateva dealuri , nu poti sa fii nepasator atunci cand revezi locurile copilariei . Si cum traim in vremuri tulburi , intr-o continua agitatie , cand timpul si spatiul au alte valori , este cu atat mai placut cand faci asta de acasa prin intermediul internetului . Am inceput sa strang fotografii , mai noi , mai vechi . Cu oameni si locuri . Desigur asta inseamna timp si o mana de ajutor de la cei ce poseda astfel de aminitiri nu strica . Astept in continuare materialele pe orice fel de suport . Nu doar fotografiile fac obiectul prezentului apel . Documente vechi de orice fel , medalii , haine vechi legate de evenimente istorice importante sau viata satului . Orice este binevenit . 
Dupa fotografiere/scanare aceste materiale vor fi returnate posesorilor si vor face obiectul unui muzeu virtual .

Pentru informatii suplimentare ma puteti contacta la :
constantin3rusu_la_yahoo.com (inlocuiti _la_ cu @)

As fi vrut sa-l parafrazez pe marele Eminescu . Din pacate versurile poetului au aceiasi rezonanta trista si astazi .
Cautand prin arhiva personala am dat de niste imagini din primavara 2009 .

Ceea ce veti vedea in aceste fotografii aminteste de primii ani dupa ... `89 (era sa spun Revolutie , dar acum , la 20 de ani , nu mai sunt convins) . Este vorba de curentul "distruge cu orice pret" .
Oricine se simte indreptatit se se infrupte din avutia statului , avutie comuna , ce-i drept . Ma refer la uscarea si taierea plopilor de pe marginea soselei dinspre Lungesti catre Balabanesti .

Sunt plopi plantati prin anii `60 , adica de peste 40 de ani .
Au rezistat la ploi , la vant . N-au rezistat topoarelor si fierastraielor .

Nu neg necesitatea lemnului intr-o gospodarie rurala , dar jaful trebuie sa inceteze .
Daca nu este posibil datorita bunului simt , atunci fortat de legislatia tarii .

Sau ... autoritatile locale sa dea "liber" la distrugere .
Sa fie taiati toti !
De ce sa-i mai uscam ? Fereasca Cel de Sus sa cada unul uscat pe masini sau trecatori !
Sa luam exemplu de la cei dintr-un sat vecin care au venit cu autoturisme , tractoare , remorci si motofierastraie . Ziua in amiaza mare . De ce sa ne ferim ? De ce sa o faca doar smecherii ?
Sa avem in fiecare gospodarie cate un plop pus la uscat , asa cum fiecare gospodarie din Lungesti are cateva caramizi de la fostul CAP . 

O sa avem ce arata nepotilor nostri : cioate , caramizi si locurile in care odinioara isi castigau cele necesare traiului inaintasii nostri .

Trista consolare !